HERNIA INGHINALA

Exteriorizarea unui organ abdominal (cel mai frecvent epiploon, intestin subtire sau intestin gros) sub tegumentul regiunii inghinale (prin inelul aponevrotic inghinal) defineste hernia inghinala.

Ea apare ca urmare a factorilor favorizanti (efort fizic intens, tuse, constipatie, obezitate etc) suprapusi pe o predispozitie congenitala (hernia oblica externa sau indirecta), sau ca urmare a scaderii rezistentei structurilor musculo-aponevrotice (hernia directa).

Simptomatologia este dominata de prezenta la nivelul regiunii inghinale a unei umflaturi (tumefactii), care isi mareste volumul in efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce in pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mana.

Durerea nu este un simptom constant, iar atunci cand este prezenta poate avea diferite grade de intensitate, de la o jena simpla pana la durerea intensa, persistenta, uneori insotita de varsaturi asa cum se intampla in hernia strangulata.

Cum si cand tratam hernia?

Hernia in sine nu reprezinta o situatie de urgenta. Tratam hernia datorita potentialului de complicatii severe, care pot avea chiar prognostic vital. Complicatiile herniei sunt: incarcerarea (blocarea) continutului herniar; cand este vorba de intestin, acesta se poate strangula (hernia strangulata) si apoi perfora, generand ocluzia intestinala si apoi peritonita, afectiuni ce au o gravitate mare, putand pune in pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cat mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Avand cauze mecanice, hernia nu poate fi rezolvata decat prin mijloace chirurgicale.

Scopul tratamentului herniei este acela de a rintroduce in cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.
Abordarea poate fi clasica (chirurgie deschisa) sau laparoscopica.

Operatiile deschise se pot realiza cu sau fara protezarea peretelui abdominal cu o plasa.
Tratamentul herniei fara plasa este indicat organismelor in crestere – copii, adolescenti si adulti tineri, cel mai indicat procedeu fiind cel numit anatomic – Schouldeiss-Bassini.

Tratamentul herniei cu plasa reprezinta gold standard! Si la acest capitol au intrat in competitie mai multe procedee, dintre care s-a impus si a ramas de baza procedeul Lichtenstein.

Atitudinea corecta in tratamentul chirurgical al herniei inghinale include, pe langa abordarea sacului herniar si refacerea solida a peretelui abdominal, disectia si menajarea nervilor regiunii inghinale, fapt ce asigura o diminuare pana la disparitia totala a durerii postoperatorii.

Operatiile laparoscopice tind sa se impuna ca prima abordare a herniei, datorita unor avantaje notabile: rezolvarea prin mini-incizii a herniei bilaterale, agresiune minima a structurilor peretelui abdominal, disconfort minim postoperator si recuperare rapida.
Dupa modalitatea de abordare, tratamentul herniei pe cale laparoscopica poate fi:
– total extraperitoneal (TEP)
– trans abdomino-properitoneal (TAPP).

Intre cele doua tipuri de abordare exista cateva deosebiri:

	TAPP	TEP
fixarea obligatorie a plasei	DA	NU
posibilitatea de a diagnostica o hernie pe partea opusa (controlaterala)	DA	NU
posibilitatea de a examina organele interne	DA	NU
abordminim invaziv	DA	DA
recuperare rapida	DA	DA
rata redusa de recidiva	DA	DA

Tratamentul laparoscopic al herniei inghinale reprezinta cea mai moderna modalitate de tratament, prezentand posibilitatea de rezolvare solida a peretelui abdominal, recuperare rapida si cu disconfort minim postoperator, rata redusa de recidiva.

Recuperare

Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 2 saptamani se recomanda evitarea efortului fizic intens si a activitatilor sportive.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la 2 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, urcatul scarii, condusul masinii, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal nu sunt restrictionate.

Recuperarea dupa tratamentul laparoscopic al herniei inghinale este caracterizata de:

• durere minima postoperator
• reluarea rapida a mobilitatii
• regim alimentar fara restrictii
• reluarea activitatii sexuale fara restrictii
• evitarea efortului fizic intens timp de 2-3 saptamani.