Desi operatia deschisa pentru hernie este inca in vigoare, intrebarea de ce oparatie laparoscopica? Este pe deplin justificata din mai multe motive. Cel mai important este unul de natura fizica: orificiul herniar poate fi asemanat cu un orificiu intr-un vas in care avem apa. Presupunand ca vasul este spart, unde punem dopul: inauntru sau pe peretele exterior. Desigur ca prima varianta este optima, presiunea apei din vas contribuind la fixarea solida a dopului in peretele fisurat.
Situatia unei hernii abdominale este similara. In abordul laparoscopic se acopera cu o proteza (plasa) orificiul herniar dinauntrul cavitatii abdominale, fara sectionarea peretelui muscular, asa incat presiunea intra-abdominala se exercita pe plasa contribuind la fixarea solida a acesteia si pe de alta parte, plasa reprezinta un obstacol solid in calea herniei.
Asadar abordul laparoscopic reprezinta cea mai solida maniera de intarire a peretelui abdominal.
Pe langa acest aspect de natura pur fizica, agresiunea exercitata asupra peretelui abdominal din operatia deschisa prin sectionarea straturilor anterioare (piele, tesutul subcutanat si musculoaponevrotic) predispune la :
– riscul infectiei (supuratiei)
– incizie mai mare – cicatrice mai mare (cicatricea posoperatorie nu va avea niciodata rezistenta peretelui abdominal nesectionat!!!)
– recuperare mai lenta si reluarea activitatilor obisnuite dupa o perioada de recuperare mai lunga
– riscul recidivei mult mai mare decat in abordarea laparoscopica.
De retinut ca orice sutura abdominala este urmata, in masura mai mica sau mai mare, de tensiune in stratul suturat. Tensiunea aparuta intr-o cicatrice de 5 cm – de exemplu – este mult mai mare decat suma tensiunilor din 5 cicatrici de 1 cm.
Deci cele 3 mici incizii de sub 1cm care se practica pentru abordarea laparoscopica nu creaza tensiune si nici efecte negative la nivelul peretelui abdominal.

Asadar raspunsul la intrebarea ”OPERATIE LAPAROSCOPICA SAU DESCHISA PENTRU HERNIE?” are un singur raspuns: abordul minim invaziv, deci LAPAROSCOPIC!