De cele mai multe ori, diagnosticarea unei hernii abdominale este relativ facila pentru un chirurg minutios.
Examinarea atenta a pacientului pozitionat culcat, dar si in picioare poate evidentia prezenta unei hernii si descrie o serie de caracteristici importante ale acesteia: dimensiunea sacului herniar, dimensiunea orificiului herniar, reductibilitatea sau ireductibilitatea herniei, prezenta intestinului in sacul de hernie.
Este importanta examinarea tuturor punctelor herniare pentru a evidentia o eventuala hernie pe partea opusa, stiut fiind faptul ca hernia bilaterala nu este o raritate.
In concluzie, diagnosticul herniilor abdominale este unul clinic.

Diagnosticul diferential este capitolul in care, medicul – in parcursul catre formularea diagnosticului final, inlatura alte afectiuni care se manifesta intr-un mod similar: tumorile subcutanate dezvoltate in regiunile heriare (lipomul, chistul sebaceu, ganglionii limfatici), afectiuni ale testiculului si anexelor lui (hidrocelul, varicocelul voluminos) pot crea confuzii cu hernia inghinoscotala.
Desigur, pentru fiecare afectiune exista elemente pro si contra, elemente ce pot confirma diagnosticul clinic.
Investigatiile paraclinice sunt necesare in mod exceptional. Este vorba de ecografia de perete abdominal, RMN, herniografia.

Pentru conturarea statusului biologic al pacientului in vederea tratamentului chirurgical, sunt necesare o serie de analize de sange, precum si efectuarea unei electrocardiograme (ECG).